Articole de presă
A TRĂI PENTRU A DĂRUI
Pe-un picior de plai...
Acțiunea ”Zilele degustării mierii și a produselor apicole ” inițiată de Asociația Crescătorilor de Albine filiala Timiș a poposit în orășelul cu iz de cetate atemporală, răsărită modest din arșița pustei bănățene, frumoasa Ciacova. ȘI aici, dincolo de gardurile unei clădiri modernizate, am pășit din lumea meschină, contorsionată de probleme și incertitudini, într-un univers al curățeniei, al rânduielii și al bunului simț. Sunt zgârcit în laude, dar aici chiar am trăit revelația albului imaculat, plăcerea curățeniei și liniștea refacerii. Și pentru că piciorul de plai trebuie să poarte un nume, vorba marelui Sorescu, i-am spus simplu, Spitalul din Ciacova. Nu credeam că voi găsi un spital în care liniștea respectă pacienții iar curățenia oblăduiește. Personalul m-a cucerit prin amabilitate și modestie atât de mult încât mă clătinam ca în imponderabilitate, iar atmosfera chiar contrastează cu ce văd prin televizoare, cu intrigile și vodevilurile cu tentă politică, chiar probează modestia, bunul simț și lucrul bine făcut ca la noi în Banat. Pe lângă personalul medical am descoperit o stare de spirit demnă de apostolatul profesional...oameni dedicați celor aflați în suferință. Și am trăit miracolul binelui medical, aici unde tehnicile nu sunt de ultimă generație, dar sigur sunt strălucite de suflete și abnegație. Am văzut saloane, am văzut paturi de bolnavi, aici nimic nu e poetic, dar credeți-mă, la Spitalul din Ciacova, mângâierea zâmbetului, profesionalismul cadrelor medicale și implicarea personalului duc la eliminarea temerilor, la liniștirea celor fără liniște, la acceptare dar fără resemnare. Este ceva spectaculos în felul lui, odă încrederii și sonată a profesionalismului. Pășesc cu grijă să nu clatin ordinea, disciplina și rânduiala tainei bănățene, amețit de amalgamul de respect, recunoștință și mândrie că Doamne, chiar în vremuri atât de imprevizibile, am descoperit un loc sfințit de sacrificiul cadrelor medicale, generator de speranță și sănătate...
O gură de rai...
Acțiunea”Zilele degustării mierii și a produselor apicole ” inițiată de Asociația Crescătorilor de Albine filiala Timiș se fundamentează pe transmiterea îndemnului la descoperirea universului apicol, chemarea la consum a produselor obținute în stupina autohtonă, materializarea generozității prin acordarea unor mici cadouri celor implicați.
A dărui, a oferi din tot sufletul cuiva ceva drag, e ca și cum ai păși spre rai...Iar atunci când oferi semenilor aflați în suferință, dăruirea se transformă în onoare și prețuire, deasupra de valoare. Meseria de apicultor e dincolo de noblețe și adună în ea filosofii de viață și trăiri din lumea umană și a albinelor. Pentru asta e milenară, pentu că acumulează tot ce gândirea omenească și a micilor vietăți a generat profunzimi și doar perfecțiuni. Noi oamenii obișnuiți, anonimii apicultori , avem menirea să transmitem ce ne învață albinuțele, avem puterea să trăim și să înțelegem că viața nu e doar o acumulare de amintiri ci mai degrabă un cumul de daruri, lumina lucrurilor mărunte făcute din suflet, adâncul generozității. Căci așa cum albinuțele culeg tot frumosul, curatul și cinstitul naturii, noi apicultorii dăruim semenilor tot ce are sufletul nostru mai frumos, mai curat și cinstit. Iar dacă acest lucru nu are nevoie de lauri și onoruri, ne mulțumim cu simpla apreciere, ne îndestulăm sufletul cu satisfacția că darul nostru este apreciat, ne lipsim modest de îmbogățiri și dăruim, așa cum albinuțele ne înnobilează și ne ridică prin truda și sacrificiul lor în dimensiunea satisfacției lucrului făcut cu suflet.
Am văzut chipuri chinuite de suferință care s-au luminat de speranță nu datorită valorii produselor cât prin consistența gestului uman, profund, omenesc de a fi alături de cel aflați la greu. Am văzut speranța în ochii lor triști, am văzut culoarea curajului iar dacă o secundă, o clipă fără valoare am transmis respect și solidaridate, atunci ne-am făcut datoria tot așa cum albinuța, prin truda ei neântreruptă o viață, picură un strop de dulce și satisfacție în existența noastră monotonă. Dăruirea ne-a înnobilat, așa cum noblețea chinului albinuțelor ne înnobilează și ne ține mai departe alături de ele , prin arșițe, ploi și geruri.
Nu cadouri am dăruit,nu daruri cu produse din stupină, ci toată truda albinuțelor,tot respectul nostru, și mai ales toată speranța că așa cum suferința celor aflați la greu nu ne este indiferentă,tot așa profesia de apicultor este generatoare de mult respect,model de a trece prin viață,de a trăi pentru a dărui.
Apicultor Ciurean Tănase
